Sunday, September 30, 2007

Tara sportului

Astazi toata Australia (in afara de noi, emigranti si ignoranti :)) a stat in fata televizoarelor si a urmarit AFL Grand Final, cel mai tare meci al anului.

AFL (Australian Football League), ceea ce ei numesc „fotbal” e sporul national si se joaca doar aici, in Australia. Am vazut si eu de cateva ori la TV cateva secvente si mi se pare ca seamana a rugby. Nu stiu de ce ii zice fotbal, ca nu prea dau cu piciorul in minge, o iau in brate si fug cu ea :). E un sport foarte dur, multi nu rezista, insa australienilor le place tare mult si li se pare foarte barbatesc. Sa-i vedeti cum arata fotbalistii lor. Comparati cu ei, ai nostri sunt niste copii care au fentat sa-si ia vitaminele. Ei si spun cu mare mandrie ca un jucator de soccer (fotbalul nostru) nu ar rezista 10 minute pe teren in picioare la un asemenea meci.

Inca nu stiu nici un fotbalist pe nume, banuiesc ca n-am ce face si-o sa-i invat si eu in curand... Singura stire pe care am auzit-o in legatura cu ei e despre unul care a dat cu masina in spate la el in curte si si-a calcat fetita de 3 ani. Fetita a trait, insa stirea a dat ocolul continentului si le serveste acum la instructorii auto sa explice punctele moarte la masina. Si eu stiu de la instructorul meu (un scotian la pensie, fost mare motociclist) care mi-a explicat (sper ca nu gresesc numarul) cele 11 puncte moarte de la masina. Iar unul dintre ele este asta unde se afla fetita, in spatele masinii, jos.

Dupa AFL vine rugby, unde se bat cu vecinii „de pe sant” Noua Zeelanda. Aici mare rivalitate, kiwi (neo zeelandezii) spun ca echipa nr 1 in lume e Noua Zeelanda (asta o dovedeste istoria), a 2-a e echipa lor de rezerve si dupa aceea vine Australia! Astazi a avut meci si Romania cu Noua Zeelanda si a pierdut cu 85-8, ceea ce cred ca e bine pt Romania, avand in vedere ca a reusit sa marcheze.

Mai e cricketul. De asta nu pot sa va spun decat ca am vazut pe google maps terenul de cricket din Brisbane si e rotund.

Toata lumea inoata si face surf, asta e ABC-ul lor. Si ski nautic cu derivatia lui, o singura placa, ceva asemanator cu snowboardul fata de ski.

La tenis il au pe Lleyton Hewitt, fata de care au un mare respect. L-am vazut de mai multe ori pe copertele revistelor (de ex asa) impreuna cu sotia si fetita lui. Sotia lui e o actrita foarte cunoscuta si iubita aici, a jucat in ceva telenovele si dupa ce s-a casatorit cu el, a renuntat la cariera ei ca sa creasca fetita. Acum e o aparitie constanta in ziare, unde se discuta cu ce se mai imbraca sau cum si-a schimbat coafura.

Mai e soccerul. Si aici au ceva rezultate, insa nu spectaculoase. Dupa cum stiti probabil, McKain din selectionata Australiei joaca acum la Poli Timisoara. Si dupa cum ziceau (pe buna dreptate) cineva inainte sa plecam : „Pleci in Australia, iti dai copilul sa joace fotbal, e bun, ajunge in nationala si dupa aceea, care e cel mai bun lucru care i se poate intampla? Sa-l cumpere Poli!” :)

La atletism, o au pe Cathy Freeman, sigur o stiti daca va uitati la Jocurile Olimpice. Ea e de origine aborigena si e un punct foarte important in reconcilierea dintre aborigeni si restul Australiei. Stiu ca a provocat mari controverse cand a castigat odata in Canada si a fluturat atat steagul Australiei, cat si cel al aborigenilor, iar regulamentul Olimpiadelor interzice sa se arboreze alte steaguri decat cele nationale. Cand a facut insa asta in Sydney, n-a fost nici o problema.

Si la snooker am vazut un australian, pe Neil Robertson.

Se mai joaca baschet, squash, tenis de masa... si odata, cand povesteam cu colegii la servici, am aflat ca toti au sarit cu parasuta, macar o data. Iar unul dintre ei a sarit cu instructor si i-a zis in aer instructorul: „Hold on! I’m losing you.” („Tine-te! Te scap.”). Va dati seama ce sperietura a tras. A strans cat a putut de legaturile alea si bineinteles ca a ajuns jos cu bine. Ca altfel nu va spuneam povestea asta ;).

Despre sportul mintii nu stiu inca nimic... insa ma mai interesez

Cheers,
Alina

Tuesday, September 25, 2007

Chiulangita cronica ... sau o zi de primavara cu fiul meu

Vinerea trecuta am profitat si eu de prima zi din vacantza de primavara a lui Mihai si m-am gandit ca ar fi bine sa petrec ceva timp impreuna cu el, asa .. ca barbatii. Asa ca mi-am sunat sefu si i-am spus ca nu prea am chef pentru lucru si ca vreau sa imi iau a sick leave. Am voie sa imi iau vreo 10 astfel de zile pe an fara sa dau nici o explicatie (doar treuie sa dau un telefon si sa le zic ca nu ajung la servici).

Dupa ce am dus-o pe Iulia la gradi, am mers cu Mihai shopping de unde am luat o gramada de prostii (support de chitara, rummy, etc).Apoi am mers la un teren de fotbal din apropiere si am facut un antrenament (pase, duble, ture de teren, tras la poarta, etc) .. ca deh .. doar am fost antrenor la Cookies, echipa departamentului, nu? Daca am reusit sa castig cu Cookies 9 meciuri din 10 si am ajuns in sferturi de finala (dupa ce inainte cu trei sezoane am facut doar un singur punct), trebuie sa scot fotbalist din Mihai. Cand mi-a zis ca el e singurul din clasa care poate sa traga un sut in minge de ajuge cat ii el de mare, i-am zis “good job”, insa apoi mi-a zis ca de fapt ceilaltzi baieti trag pana la inaltimea copacilor din curtea scolii :).

Mi-am zis ca asa ceva nu se poate .. macar la soccer sa fie mai bun decat australienii astia. Trebuie sa lucrez mai mult cu el la chestiile astea sportive, ca la chestiile legate de scoala e destul de studios (seamana cu Alina).

Mersul la tae-kwon do l-a facut sa ii creasca increderea in sine si mi-a zis ca l-a capacit pe unul la after school, care s-a legat de el. Acum intre noi fie vorba, baietelul era mai mic decat el ca varsta, dar te mai uiti .. detalii :). Oricum artele martiale te invatza sa nu te bati si te invatza ce e disciplina. Pe card-ul meu de grading sunt trecute cele 4 scopuri ale tae kwon do-ului:
Modestie
Perseverenta
Stapanire de sine (self control)
Spirit neinfricat (indominable spirit)

De la celebrele genoflexiuni pe care le facea cand umbla deschultz prin casa, sau cand facea prostii, acum baga serii de “twenty push-ups” (20 de flotari).

Dupa antrenamentul de la fotbal, am venit si am facut impreuna cu el curat prin casa am spalat rufe, am facut de mancare, ca .. pana la urma eram casnici amandoi (si am sperat ca astfel sa scapam si de bataia Alinei ca am stricat o gramada de bani). Apoi drept recompensa pentru frumoasa zi petrecuta impreuna am mers la McDonald‘s. Chiar daca cred in continuare ca acolo se serveste junk-food, asta e a doar a treia oara in astea trei luni cand mergem ..asa ca a fost ok.

Am mai mers la un prieten de al meu si am buchisit un pic la chitara, dupa care am fost in parc sa ne dam tot felul de liane si apoi am mers sa recuperam copilul mic (a se citi Iulia) de la gradi. Parcurile de aici sunt diferite de cele din Romania. Adica in loc de traditionalele topogane, aici sunt “spider-nest” (panze de paianjen), si tot felul de chestii pe care te potzi catara, si in loc de scari is tot felul de lanturi de care sa te tragi ceea ce il face pe copil sa se chinuie putin mai mult. In parcul de langa noi e un teren mic de basket, in care imi mai incerc “talentul”, un monkey bar (bara din aia pe care te duci in maini) si au o groapa de nisip care are un mic excavator.

Pe seara ne-am intalnit la un “pahar” de vorba si cu Adi si Mari (care acum stau in casa proprietarilor, caci acestia sunt in Romania) si am pus tzara la cale in timpul unei partie de rummy.

In concluzie: o zi superba de primavara petrecuta cu un omuletz deosebit.

Reporter de servici,

Dorin

P.S. Incerc ca rubrica mea sa apara miercurea, deocamdata editia e saptamanala, insa cine stie, daca o sa am cititori care sa ma motiveze sa scriu vrute si nevrute ...

BTW... am modificat setarile blog-ului si acum puteti sa puneti comentarii, chiar si daca nu va autentificati cu parola voastra de pe Gmail. Asa ca ... scrieti-ne!

Sunday, September 23, 2007

Sciencentre

Am ajuns in sfarsit la Sciencentre (muzeul de stiinta). Mihai a fost acolo in vacanta de iarna (apropos, acum e in vacanta de primavara) si s-a intors tare incantat si mi-a spus sa mergem si noi intr-o zi sa ne arate cum e.

Asa ca sambata trecuta am mers cu el. Dorin si Iulia, care nu ne impartasesc in totalitate interesul pentru stiinta :), au preferat sa se plimbe cu vaporasul, sa faca plaja si sa admire barcutele.

Asa ca am mers doar noi doi si a fost super. Am sarit sa provocam mici cutremure si am consultat seismograful. Am provocat fulgere intr-un glob mare. Mihai a ridicat un frigider cu parghia si pe mine intr-un leagan printr-un sistem de scripeti. Am vazut cum functioneaza inima, ne-am luat pulsul, am vazut cum functioneaza urechile, cum se transmite sunetul. Ne-am cronometrat la fuga, am construit scheletul omenesc... Nu va mai zic de iluzii optice, experimente cu magneti, cu forta centrifuga. Am vazut cum se misca Pamantului cu pendulul. Mihai a reconstituit circuitul apei in natura la un aparat. Acolo erau trei bilute care reprezentau moleculele de apa si am vazut pe unde merg pana ajung din nou in Pamant.

Alta chestie ce mi-a placut a fost o bicicleta pe care pedalau copiii si care se sincroniza cu o alta bicicleta, care avea pe ea un schelet (cu adidasi si casca, pentru ca aici e obligatoriu sa porti casca). Si pe schelet se vedeau toate miscarile oaselor implicate in mersul pe bicicleta (cam toate).

Si mi-a mai placut cand am stat la o masa uriasa cu scaune pe masura. De abia ne-am urcat pe scaune. Si acolo zicea sa incerci sa vezi cum se simte un copil de 3 ani. Noua ne-a placut tare mult, ca Iulia noastra pispirica are 3 ani si nu ne-am pus in pielea ei pana acum din punctul acesta de vedere.

Am vazut infinitul prin doua oglinzi puse fata in fata si ne-am ascuns intr-un triunghi facut din trei panouri cu oglinzi (unde am vazut mii de Aline si mii de Mihai).

Nu imi mai amintesc toate cate le-am „experimentat”. La sfarsit am ajuns sa ne jucam pe calculatoare jocuri cu reconstituit schelete de dinozauri si cu salvat delfini.

Si pe cand eram super entuziasmati, am aflat ca este si un mic spectacol. Asa ca am mers intr-o salita si am asteptat nerabdatori. A venit un tip si a facut tot felul de experimente interactive. Vorbea cu copiii si le explica cu vibratiile sunetului, cum se intampla cand sunetul e inalt, cand sunetul e jos. A luat un pai, i-a taiat varful oblic si scotea un sunet. Dupa aceea a chemat un copil si in timp ce sufla in pai, copilul tot taia din pai si scotea sunete din ce in ce mai inalte. Astia mici s-au amuzat pe cinste. Dupa aceea cateva explozii mici, cateva experimente cu baloane, niste povesti bine plasate. Le-a zis: „Data viitoare cand mergeti la MacDonalds, faceti faza cu paiul si faceti niste explozii in gradina vecinului”. Sper ca Mihai n-a inteles partea asta... ca eu sigur nu i-am tradus-o.

Deci totul a fost super, pana cand sa plecam si la Mihai i-a trebuit sa –si cumpere un vulcan in miniatura. Bani nu mai avea, ca si-i ia cheltuit. El primeste in fiecare luna 20$ sa-si ia ce vrea, dar se pare ca nu-i prea econom si prin 4 a lunii, e falimentar. Iar noi l-am invatat doar cu salariu, nu am inventat inca overdraft si credite, asa ca, spre disperarea lui, n-a primit nici un vulcan si s-a cam suparat pe mine. A urmat o discutie incinsa, in urma careia a ramas si fara salariul pe luna viitoare. Asa ca trebuie sa se descurce cu 4$ pana in noiembrie. Iar eu ma gandesc sa schimb conceptul cu salariul copilului si sa premiem de acum performanta. Dar asta e o alta poveste...

Cheers,
Alina

Wednesday, September 19, 2007

Trei luni ...

Azi s-au implinit trei luni de munca ... stiu asta, caci azi am avut evaluarea. Baietzii au fost punctuali .... A iesit bine, mai ales ca a venit si cu o marire ... de incurajare de 2000 de dolari / an.
La „strength” ... m-a intrebat de ce nu am trecut biliardul :) .. se pare ca nu a uitat petrecerea pe care am avut-o la inceputul proiectului.

Una peste alta is multumit ... simt ca la lucru progresez, banii is buni, si pe langa asta nu am stresul pe care il are un team leader. Insa tine de mine sa imi mentin focusul si sa mai studiez si pe langa servici. La inceput, profitam de „naveta” ca sa mai citesc din cartile de specialitare si sa ma mai pun la punct cu lucrul. Acum am lasat-o mai moale (insa totusi car o carte de SQL Server in geanta ... mare, de o tona, macar sa fac muschi).

Timpul pe tren l-am petrecut facand un seminar de 30 de zile a lui Tony Robbins. Ii super tipul! E un „life coach” care a lucrat cu o gramada de celebritati de la Andre Aggasi, Gorbaciov, la Lady D. .... vezi link
Fiecare lectie parca mi-a descoperit ceva nou in mine. Zilele astea tine un seminar de 3 zile in Sydney. Am fost tentat sa merg (cel mai ieftin bilet costa $1500), insa is cam prins cu servicul. Sper ca sa particip si eu la unul din seminariile lui odata si odata. E pe lista mea de goals.

Zilele astea am mai „citit” inca o carte foarte interesanta (de fapt am ascultat-o ca e audible book) „Parinte bogat, parinte sarac” (Rich dad, poor dad) a lui Robert Kiyosaki. M-a cam pus pe ganduri aceasta carte in ce priveste la modul in care ma gandesc sa imi dezvolt businessurile.

Dupa ce i-am ascultat pe baietzii astia am ajuns la vorba tatalui meu (deh, intotdeauna parca e mai usor sa invetzi de la altzii si nu de la cei de langa tine):Rich people don’t work for money. Have money work for you! (Oamenii bogati nu lucreaza pentru bani. Lasa banii sa lucreze pentru tine!) Chiar si cuvantul JOB e acronimul lui just over bankruptcy (putin peste faliment)

Si tot in cartea asta am gasit definitia bogatiei (definitie care prima data am auzit-o la Cristi Pitic): bogatia se masoara in numarul de zile cat ai putea sa supravietuiesti fara sa muncesti. Wow! Ganditi-va cat timp ati putea trai, daca maine mergeti si va dati demisia.

O sa mai revin cu povestile mele motivationale, insa incerc acum sa incropesc un bilantz cu ce mi s-a intamplat mie in astea trei luni petrecute la canguri. Inca e prematur sa zic daca imi place sau nu imi place in Australia, insa cred ca e momentul sa astern pe „hartie” (chiar si virtuala) prin ce am trecut in timpul asta. Asa ca:

- Pe plan profesional: trei luni de munca, intr-un proiect mare, tehnologie noua, etc. Cred ca m-am integrat bine in echipa, insa tot mai duc dorul echipei de la Siemens. Aici parca e o concurentza intre cele trei echipe de development si nu prea functionam ca o echipa mare.

- Pe plan spiritual: sunt bucuros ca m-am apropiat de D-zeu. Am gasit in apropiere o biserica romaneasca la care mergem. Si in ea am gasit niste oameni faini care ne-au primit cu bratele deschise si au incercat sa ne faca sa ne integram repede in aceasta tara. Tot timpul am simtzit ca „cineva acolo sus ma iubeste”. La inceput m-am gandit ca tot norocul meu de pana acum mi se datoreaza faptului ca am mancat ceva cand eram mic. Am trait in Australia niste experiente incredibile cu D-zeu, pe care poate o sa le trec intr-un post separat. Goal-ul meu e sa citesc toata biblia intr-un an. Spre rusinea mea nu am citit-o pana acum (a durat vreo trei ani sa citesc Vechiul testament)

- Pe plan sportiv: una din realizarile de care sunt mandru e ca merg impreuna cu baiatul meu, Mihai, la tae kwon-do. Chiar azi mi-am dat examenul pentru prima centura. Sunt super incantat, caci credeam ca din cauza genunchiului nu o sa mai pot face treburile astea, si ca poate intr-o alta viatza o sa mai pot face ce faceam in tinerete. Insa asta nu e tot. Bineinteles ca merg si la sala (incerc sa merg de cel putin trei ori pe saptamana) si mai merg si la fit-box. Aici e aici .. pe langa faptul ca pentru sunt la sala sambata dimineatza la ora 7:00 a.m. pentru fit-box, aia scot untul din mine. Pai chestii de genul 120 de genoflexiuni cu o greutate de 10 kg in brate, e la ordinea zilei .. asta dupa ce am fugit cu greutatea aia pe niste scari in sus si in jos. Target-ul la sport e ca sa ajung la 78 kg intr-un an si la centura neagra in 5 ani :)

- Pe plan financiar: ne-am luat o masina de 8000 de dolari Mazda Astina din 2000, si am vazut cum e sa nu trebuiasca sa faci plinul tot la 300 de km. Aici benzina e pe undeva pe la 20 RON/ litru. Am reusit sa break even (adica am reusit in astea trei luni de zile sa imi strang cam tot atatia bani cu cati am venit din tzara, astea in conditiile in care mi-am luat masina si doar gradinita lui Iulia si after school-ul lui Mihai imi scoate 1500 de dolari pe luna).
- Altele: aici as trece faza cu chitara. Freedom ii zice! Asa ma si simt ....Yeap, acum la batranete m-am apucat sa invat sa cant la chitara. Chiar ii ziceam sefului (care si el invatza acum sa cante) ca acum nu mai tre sa impresionez gagici. Ca am deja pe una! As trece si pe asta la capitolul „chestii pe care intotdeauna am vrut sa le fac” insa care le-am tot amanat.

Deci in concluzie: I'm happy! Am un program destul de incarcat care incepe la 5 dimineatza si se termina .. candva in noapte (acum e ora 2:52 am), insa ma simt implinit. Mai is multe la care vreau sa lucrez, insa am invatzat de la Alina ca totul se face in „baby steps” (pasi mici).

Inchei cu un citat din Tony Robbins pe care mi l-am tot zis in momentele cand simt ca sunt coplesit de ce mi se intampla: Quiters never win and Winners never quit!
Ma simt ca is ca in melodia lui Sinatra ... daca pot reusi aici, pot reusi oriunde (doar ca el se referea la New York)

Cheers,

Dorin

Sunday, September 16, 2007

Cititi lunea!

Incepand cu luna septembrie, a venit primavara in Brisbane.

A inceput cu un festival in prima sambata din septembrie, Riverfire festival, care e cea mai tare sarbatoare din oras, cu artificii mai ceva ca de Anul Nou. Totul se intampla deasupra raului, care parca ia foc. Avioanele survoleaza zona si arunca in spate combustibil care se aprinde („drop the fuel”). Arata ca si cand ar lua foc si scot un zgomot asurzitor. Te simti ca sub asediu, mai ales ca le piloteaza ca niste kamikaze, alarmant de aproape de cladiri.

Vremea e buna, n-a mai plouat asa mult in ultima vreme, azi noapte ceva si ieri a fost furtuna pe ocean. Dar, in ciuda acestor lucruri, am prins o zi super, am facut baie in ocean pentru prima data si apa a fost foarte faina.

Suntem aici de 3 luni si jumatate, am trecut de iarna si incepe viata sa aiba alt ritm si gust. Pana prin mai la anul suntem in plin sezon. Trebuie sa facem si noi planuri pentru concediu, nu stiu unde le vom petrece, insa sigur va fi ceva cu plaja si apa si soare...

Cand am venit aici, m-au intrebat parintii copiilor de la scoala de ce am ales Australia. Aveam raspunsul asta pregatit pt interviuri (si desi am ezitat mult sa iau decizia sa plec, e adevarat in intregime) cum m-a fascinat tot timpul insula aia mare de la capatul hartii, cu mult desert, dar si multa plaja (apropos, aici nu-i la capatul hartii, ci la mijloc; harta lumii de aici are Europa si Africa in stanga (aka vest), Americile in dreapta (est), iar Australia in centru - sud). Mi-au spus ca am facut o alegere foarte buna, ca ei sunt binecuvantati cu cea mai frumoasa vreme din lume si feriti de razboaie si conflicte. Un coleg zicea ca a fost in multe locuri de pe glob (si Europa o stie mai bine decat mine), dar de fiecare data cand ajunge acasa si vede cerul asta limpede si albastru, soarele tot timpul stralucitor, isi da seama ca nici un loc din lume nu se compara cu Australia.

Referitor la frecventa posturilor pe blog, incerc s-o fac sa fie saptamanal. Imi face bine si mie sa scriu si imi dau seama ca e frustrant pt cei care citesc blogul sa tot intre si sa nu gaseasca nimic. Asa ca facem un pact. Cititi lunea, dupa week-end, iar eu voi face tot posibilul sa gasiti acolo „fresh news”. Ok? Am invatat ca „a life worth living is a life worth recording” (o viata care merita traita, merita sa fie si documentata), iar noi simtim ca niciodata viata noastra n-a meritat sa fie traita ca pana acum, asa ca vom continua sa scriem... ne asteapta in continuare multe surprize si provocari si va vom povesti cate ceva din toata astea... rand pe rand... pe masura ce se vor materializa...

Aveti grija de voi si bucurati-va de viata, in asa fel incat, atunci cand se termina (pt ca se va termina intr-o zi), sa nu priviti inapoi cu regrete.

Aussie buna,
Alina